Rezervatia biosferei
Delta Dunarii
"Cine nu s-a oprit la malul Dunarii? Toate limbile pamantului au sunat aici."
MIHAIL SADOVEANU (1880-1961) - Privelisti dobrogene
Rezervatia Biosferei Delta Dunarii a fost recunoscuta ca zona umeda de importanta internationala, in special ca habitat al pasarilor de apa, conform Conventiei de la Ramsar, la care Romania a aderat in anul 1991. Avand in vedere valoarea de patrimoniu universal a Deltei Dunarii, respectiv a rezervatiei biosferei, aceasta a fost inclusa in anul 1990 si in lista Patrimoniului Mondial Cultural si natural (mai mult de jumatate din suprafata).
Rezervatia biosferei Delta Dunarii, in limitele stabilite are o suprafata de 580.000 ha, cuprinzand pe langa Delta propriu-zisa complexul lacustru Razim-Sinoe, apele marine costiere pana la izobata neamenajata de 20 m lunca Dunarii, situata intre Isaccea si Tulcea, albia Dunarii dintre Cotul Pisicii si Cetatea Chiliei, pana la granita cu Ucraina. In interiorul limitelor, rezervatia biosferei este structurata astfel: arii strict protejate, in numar de 18, cu o suprafata de 50.600 ha, arii tampon, cu 223.000 ha, arii economice (inclusiv localitatile) si arii de reconstructie ecologica cu 306.100 ha.
Aceasta rezervatie mai cuprinde atat obiectivele turistice cat si complexul lacustru Razim-Sinoe. Peisajul acestei zone, inclusiv potentialul heliomarin al plajelor marine de la Sulina, Sfantu Gheorghe si Gura Portitei va fi valorificat si in scopuri turistice, chiar in conditiile constituirii biosferei. Astfel, pe langa traseele majore (bratele Dunarii si cateva canale principale) necesare pentru legatura cu asezarile umane si pentru valorificarea economica a resurselor naturale si a obiectivelor agricole, silvicole si piscicole, vor exista atat arii de agrement cat si trasee turistice pentru excursii.
Pentru cei care locuiesc in Delta Dunarii una din conditiile esentiale ale existentei a fost si inca mai este protejarea asezarilor din perspectiva viiturilor. O alta conditie este desigur, asigurarea celor necesare traiului, in functie de resursele pe care le ofera zona si de solutiile ce pot duce la evitarea izolarii.
Primele asezari ale rusilor-lipoveni (care formeaza majoritatea populatiei din zona) au fost constituite pe malul lagunei Razim-Sinoe, principala activitate de aici fiind pescuitul, acestea fiind in acelasi timp si aparate de navalirea periodica a apei pe podisul Dobrogei.
Municipiul Tulcea, resedinta de judet (cu 100.000 de locuitori), este cel mai important centru economic-social al zonei, fiind atestat arheologic pe situl castrului geto-dacic Aegissus (sec VIII i.e.n.).