"Se povesteste ca are in
mijlocul lui multe insule mari. Dintre acestea, una asezata intre mare
si gurile lui, nu este mai mica decat Rhodos si se numeste Peuce, din
pricina unui insemnat numar de pini. Apoi dupa ea, in mare, e asezata
insula lui Ahile."
Skymnos din Kios (250-180)
Suprafata totala a Deltei Dunarii este de 4152 kmp, din care un spatiu
de aproximativ 3.450 kmp se afla pe teritoriul Romaniei, fiind ca marime
a doua in Europa dupa delta fluviului Volga si a douazeci si treia din
lume, Delta Dunarii este rezultatul varsarii fluviului Dunarea in Marea
Neagra. La randul ei, Dunarea traverseaza 9 tari, de la izvoare (Muntii
Padurea Neagra-Germania) pana la varsarea in Marea Neagra, drenand aproape
800.000 kmp. La Patlageanca Dunarea se bifurca in doua brate distincte:
Chilia la N si Tulcea la S, acesta din urma despartindu-se la randul
sau in alte doua brate: Sulina si Sf.Gheorghe. Delta Dunarii este cea
mai noua forma de relief din Romania, cea mai mare rezervatie de tinuturi
umede din Europa si este brazdata de o multitudine de canale, garle,
mlastini si lacuri.
Inscrisa din 1990 in patrimoniul UNESCO, Delta este un vast laborator
natural, pe teritoriul caruia au loc intense procese fizice, chimice
si biochimice de decantare si purificare a apelor, precum si procese
biologice de nastere si proliferare a unui numar impresionant de fiinte.
Biologii au constatat ca la varsarea in Marea Neagra apele Dunarii contin
pe langa carbonat de calciu, mult plancton si fauna microscopica. Aici,
molustele si crustaceele, intalnesc un mediu excelent pentru o proliferare
rapida. Marile cantitati de resturi organice ale acestor vietati sunt
transportate prin intermediul curentilor marini spre sud, iar valurile
marii, in miscarea lor neobosita macina aceste resturi, asigurand plajelor
nisipul cel mai fin posibil. Delta Dunarii este inca un mediu salbatic,
aspru la prima vedere, dar deosebit de generos in ceea ce priveste adapostul
si hrana ce sunt puse la dispozitia fiintelor ce vietuiesc in sanul
sau.
Diversitatea acestui biosistem nu este refuzata omului, in masura in
care acesta nu se implica in modificarea componentelor sale vitale.